Povestind..

Praga ..
..m-am bucurat ca m-am decis sa plec la Praga, sa vad acest spectacol- Saltimbanco- al uneia din trupele celor care sunt- "Cirque du Soleil".
Artistii, costumele, muzica te acapareaza.. intri parca intr-o 'transa' si-ncerci sa te identifici cu cei ce-si desfasoara talentul in fata privirilor tale ...Frumos spectacol.
.........
Despre Praga, numai lucruri frumoase!
Despre oamenii de acolo, amestecate...
Ii tineam minte ca avand o alta ..'lumina'
I-am 'regasit' poate la fel de 'concentrati' pe ceea ce fac - par teribil de seriosi insa ..tristi.
O tristete neostentativa, "necersetoare" si poate de aceea, mult mai adanca...

Poate a fost doar o impresie, una nu foarte obiectiva ...Nu stiu .. Cert este ca nu i-am vazut zambind nici macar pe tineri! Chiar si conversatiile purtate intre ei, pareau tensionate, fara ca subiectul in sine sa fi parut a fi cauza acestei tensiuni...
Si ma refer doar la cei autohtoni..

Orasul este viu, insa aceasta viata parca vine de undeva de afara- ca dintr-o ..'perfuzie'...
Nu ca 'viul' Londrei ce-l simti parca intrandu-ti prin fiecare por...

Forfota strazii,galagia glasurilor amestecate, ale tuturor limbilor pamantului parca adunate de-a valma, asemeni unui mare cos cu fructe colorate, toate acestea contribuie atat la culoarea dar si la 'savoarea'orasului...

Am stat mult prea putin...Mi-as fi dorit sa-i bantui toate ungherele, sa ma strecor ca o umbra pe zidurile cladirilor ce-ti dau impresia ca te privesc de undeva de 'sus', cu condescendenta dar totusi una binevoitoare si nu una aroganta..

Praga are.. 'clasa' dar, asemeni tristetii oamenilor, nu o 'clasa' ostentativa ce te-ar putea face sa te simti usor 'frustrat' asa ca cineva ce-si pune perechea cea mai buna de jeans, e 'mandru' nevoie mare dar, se trezeste in fata unei sali de bal...

Nimic din Praga nu este ostentativ, frivol ..
O eleganta 'potolita' pastrata de-a lungul anilor... Asa, ca o femeie rafinata, teribil de discret fardata si trecuta usor de prima tinerete, intr-o tinuta...clasica.
Asa cum Parisul, cu toate vitrinele moderne, care mai de care mai fistichiu dar cu gust aranjate, cu lumini 'sclipitoare' la fiecare intersectie, l-as asemui cu o femeie tanara, svelta ce-si lasa picioarele ostentativ la vedere dar fara a friza vulgarul, de la care parca te astepti sa-ti faca cu ochiul , de sub bretonul tuns asimetric, zambindu-ti 'smechereste', aratandu-si dantura... :)
Praga, te priveste calm, cu sprancenele usor ridicate, zambindu-ti discret si parca facandu-te sa-ti 'netezesti' tinuta...
Hm..iar am dat-o-n povestiri...
Adevarul este unul singur: indiferent de ce si cum poate decurge o calatorie , indiferent cat o incasez de tare sau urat, calatoria ramane marea mea placere...Poate singura...
Fie ca este o calatorie in Delta, la Iasi sau la Praga, fie ca ma bucur de prezenta necunoscutilor din juru-mi sau 'imi ling ranile' facute de 'prieteni', calatoria in sine este oxigenul sufletului meu...
Un oxigen din ce in ce mai scump platit...
A fost o gura 'de aer' Praga, o gura luata inainte ca altii sa-ncerce sa-mi puna iar, perna pe fata ;)
Nu au reusit nici de data asta sa-mi asfixieze sufletul...
Isi luase 'gura de oxigen', la tanc...