Sunt....

Sunt ceea ce tu poate vezi ca sunt sau, ...nu.
Sunt strop de lava uneori , petala rupt-a unei flori,
Un fulg de nea in plina vara sau
Ploaia ce-a cazut.. aseara .
Sunt om, cand cerul il privesc,
Sunt gand, cand ochii-ti stralucesc
Sunt doar o clipa.. ratacita
In ora vietii, inca netraita.
Sunt vantul ce te sperie uneori
Si-ti da racoarea si te infiori
Apoi se potoleste, si-ti mangaie obrazul..
Continui ? crezi ca mai e cazul ?!
Sunt bucuria dintr-un zambet
Si dorul mut al unui cantec .
Sunt lacrima usor amara
Pe-al meu obraz, prelinsa–n seara
Sunt rana- uneori adanca
A sufletului neinvatat sa planga
Sunt gest voit al neputintei
Si umbra stearsa a fiintei.
Sunt eu , ‘oricine’-le din noapte
Scriind un vers cu multe.. soapte .
Zambind citind o poezie
Simtind acum ca-s umbra…vie.
Sunt si tristetea lacrimii prelinse
Pe-obrazul celui fara vise.
Dar si Zambetul eu sunt
Al inimii fara cuvant ..
Sunt cautatul tau popas,
Sunt clipa ce-ti va darui ragaz,
Ragazul gandului uitat demult..
Sunt eu; doar eu si..te ascult.
Sunt clipirea unui dor
Caruia nu-i este-usor
Sa se-arate sau sa spuna
Nici macar un simplu..'buna.
Sunt Vina asezata peste mine
Asa cum ploaia peste iarba vine
Sau neaua peste verzii brazi,
Cum jarul jos ramane, din lemnul care-l arzi..

Maria DC

Povestind..

Praga ..
..m-am bucurat ca m-am decis sa plec la Praga, sa vad acest spectacol- Saltimbanco- al uneia din trupele celor care sunt- "Cirque du Soleil".
Artistii, costumele, muzica te acapareaza.. intri parca intr-o 'transa' si-ncerci sa te identifici cu cei ce-si desfasoara talentul in fata privirilor tale ...Frumos spectacol.
.........
Despre Praga, numai lucruri frumoase!
Despre oamenii de acolo, amestecate...
Ii tineam minte ca avand o alta ..'lumina'
I-am 'regasit' poate la fel de 'concentrati' pe ceea ce fac - par teribil de seriosi insa ..tristi.
O tristete neostentativa, "necersetoare" si poate de aceea, mult mai adanca...

Poate a fost doar o impresie, una nu foarte obiectiva ...Nu stiu .. Cert este ca nu i-am vazut zambind nici macar pe tineri! Chiar si conversatiile purtate intre ei, pareau tensionate, fara ca subiectul in sine sa fi parut a fi cauza acestei tensiuni...
Si ma refer doar la cei autohtoni..

Orasul este viu, insa aceasta viata parca vine de undeva de afara- ca dintr-o ..'perfuzie'...
Nu ca 'viul' Londrei ce-l simti parca intrandu-ti prin fiecare por...

Forfota strazii,galagia glasurilor amestecate, ale tuturor limbilor pamantului parca adunate de-a valma, asemeni unui mare cos cu fructe colorate, toate acestea contribuie atat la culoarea dar si la 'savoarea'orasului...

Am stat mult prea putin...Mi-as fi dorit sa-i bantui toate ungherele, sa ma strecor ca o umbra pe zidurile cladirilor ce-ti dau impresia ca te privesc de undeva de 'sus', cu condescendenta dar totusi una binevoitoare si nu una aroganta..

Praga are.. 'clasa' dar, asemeni tristetii oamenilor, nu o 'clasa' ostentativa ce te-ar putea face sa te simti usor 'frustrat' asa ca cineva ce-si pune perechea cea mai buna de jeans, e 'mandru' nevoie mare dar, se trezeste in fata unei sali de bal...

Nimic din Praga nu este ostentativ, frivol ..
O eleganta 'potolita' pastrata de-a lungul anilor... Asa, ca o femeie rafinata, teribil de discret fardata si trecuta usor de prima tinerete, intr-o tinuta...clasica.
Asa cum Parisul, cu toate vitrinele moderne, care mai de care mai fistichiu dar cu gust aranjate, cu lumini 'sclipitoare' la fiecare intersectie, l-as asemui cu o femeie tanara, svelta ce-si lasa picioarele ostentativ la vedere dar fara a friza vulgarul, de la care parca te astepti sa-ti faca cu ochiul , de sub bretonul tuns asimetric, zambindu-ti 'smechereste', aratandu-si dantura... :)
Praga, te priveste calm, cu sprancenele usor ridicate, zambindu-ti discret si parca facandu-te sa-ti 'netezesti' tinuta...
Hm..iar am dat-o-n povestiri...
Adevarul este unul singur: indiferent de ce si cum poate decurge o calatorie , indiferent cat o incasez de tare sau urat, calatoria ramane marea mea placere...Poate singura...
Fie ca este o calatorie in Delta, la Iasi sau la Praga, fie ca ma bucur de prezenta necunoscutilor din juru-mi sau 'imi ling ranile' facute de 'prieteni', calatoria in sine este oxigenul sufletului meu...
Un oxigen din ce in ce mai scump platit...
A fost o gura 'de aer' Praga, o gura luata inainte ca altii sa-ncerce sa-mi puna iar, perna pe fata ;)
Nu au reusit nici de data asta sa-mi asfixieze sufletul...
Isi luase 'gura de oxigen', la tanc...

Scrisoare catre o prietena

Intorcandu-ma din Delta
..
...ma crezi ca as fi facut orice sa aman aceasta intoarcere?!
In Delta a fost frumos si nu privind cazarea sau oricare alte aspecte legate de confort ci de tot ce am putut vedea..Sentimentul ca esti atat de mic si asta din toate punctele de vedere, este atat de coplesitor..
Acolo, oricare alt gand legat de propria-ti persoana, ti se pare.. inutil. Ti se ofera prilejul sa traiesti momentele starii despre care, cei mai multi dintre noi, doar citim in cartile lui Osho: 'starea fara de ganduri'. Te surprinzi..'negandind'; doar privind imensitatea unui peisaj in care, pari ratacit sau, detaliile unui nufar, detalii ce-ti dezvaluie perfectiunea...Vazusem in februarie Delta, doar o zi, bantuind cateva ore pe canale si ascultand un localnic, spunandu-mi ca 'acum e moarta'...Vasusem atunci o alta imagine a Deltei, pe care as fi numit-o in multe, foarte multe feluri dar, in nici un caz,'moarta'.Si atunci mi s-a parut minunata,asa cu apele canalelor Dunarii inghetate,cu stuful ramas drept dar uscat, cu bratele copacilor ce pareau a ruga cerul sa le imbrace si cu cele cateva pasari ce nu o parasisera...Nici eu nu as fi facut-o. Nici atunci si nici acum...Acum, cu atat mai putin..Ma uitam, ascultam 'omul' ce traieste acolo iar extrapoland, imi dadeam seama ca, oricat am fi de modesti sau nu, spiritual vorbind, tot 'mici' ramanem..Cum fiecaruia dintre noi, ni se pare ca 'celalat' are mai multe 'oportunitati de viata', acolo unde este..M-am surprins cum ramaneam muta de uimire nesurprinzand, nici macar o urma de 'extaz' pe fata celui care m-a dus cu barca, la vederea unui grup de lebede, cu puii urmandu-le..Imi era 'frica' sa si respir, de teama de a nu le speria, de teama scurtarii propriei mele bucurii, de a le privi.Suntem atat de mici...realizam atat de putine, cu exceptia dezamagirii altora, asemeni noua...Ne reducem existenta la ce ne inconjoara dar este facut exclusiv, tot de noi..inclusiv sentimentele ce le-am inventat ca si oameni: gelozie, invidie, ura, frustrare...Astea toate, ne sunt 'proprii inventii'.EL, nu ne-a lasat decat dragostea iar pe ea, o pervertim continuu....Dupa ce vezi un apus, crezi ca ai vazut cel mai frumos lucru ce l-ai fi putut vedea dar, vine dimineata si, acelasi soare care 'ti-a ars inima', ti se arata alt fel, in alte culori, printre alte frunze sau nori, uimindu-te din nou sau, facandu-te sa ti se taie respiratia...As putea povesti intr-una si, probabil ca ar fi unul din foarte putinele lucruri ce mi-ar mai face placere; as putea sa-ti povestesc cum curge Dunarea spre Mare..poate ca o femeie indragostita, spre intalnire...grabita, sa il revada, emotionata, ezitand dar, intr-un final, lasandu-se in 'voia sortii'...Acolo, la varsare in mare, culorile se amesteca devenind..una, valurile se amesteca devenind una ...nu mai poti delimita:asta e Dunarea,asta e Marea..A fost o 'gura de oxigen'...Nu ma mai gandesc ca, insuficient pt.un ...'asmatic cronic' si stiu, din pacate, ce inseamna asta.Am 'trait si experienta asta'...Toti suntem 'asmatici'...Nici unul, sau mult, mult prea putini dintre noi, 'respiram' cu adevarat, viata si frumusetea ce ne-au fost daruite...Marea noastra majoritate, ne intoxicam cu noxele propriilor ganduri, sentimente, actiuni..Suntem atat de mici si am devenit atat de rai...Ne inchipuim a fi atat de mari si speciali...De cata dragoste poate da El dovada, suportandu-ne 'micimea' ?! A fost atat de frumos, Ina. Iti scriu tie aceste cuvinte..Ele, vin din 'adevarul meu', aflat 'dincolo de timp', nu din ceea ce las la vedere 24 de ore din 24...Sentimentul trait zilele astea, imi va fi coconul adevaratului meu suflet..Nu al gandurilor ce le am, nu al faptelor ce le fac, nu al judecatilor ce le emit doar om fiind...